FAMILIA CFR
Episodul III: "Valoare si longevitate" - interviu cu Augustin TEGEAN, 16 iulie 2008
VALOARE SI LONGEVITATE
Augustin Tegean era caracterizat de doctorul Constantin Radulescu in cartea sa "O viata inchinata fotbalului" drept un jucator cu "tehnicitate de invidiat, lovituri foarte puternice cu ambele picioare". Un jucator pe care multi si-l amintesc cu placere, evoluand 15 ani pentru CFR Cluj, din care 7 campionate in Divizia A. A facut parte din "generatia de aur" a CFR-ului lui Constantin Radulescu, dar a ramas la CFR si dupa retrogradare, cu un singur sezon pauza (1980-1981 cand a jucat la U). Fiind un jucator ce lovea la fel de bine mingea cu stangul si cu dreptul, a evoluat pe toate posturile posibile in teren, mai putin in poarta... Augustin Tegean este un personaj incantator si in ziua de azi, are un fizic de invidiat si nu s-ar zice ca are 60 de ani impliniti, iar pofta de viata si seninatatea ce le degaja intr-un dialog sunt molipsitoare. Stilul sau deschis si dupa cum spune chiar dansul, incapatanarea in teren si in afara lui, i-a adus unele dezavantaje de-a lungul timpului. Domnul Tegean a acceptat cu amabilitate sa dea curs invitatiei galeriei KVSC pentru un interviu si a povestit din culisele vietii de fotbalist la CFR din acele vremuri si ne-a oferit cateva fotografii importante pentru albumul CFR ce am inceput sa-l incropim pe site-ul KVSC.
Galerie foto : Fotografii CFR (arhiva personala Augustin Tegean)
INTERVIU
- Va rog sa ne povestiti despre cariera dvs. fotbalistica
- M-am nascut in 1948 in Cluj intr-o zona care astazi poarta numele de cartierul Iris. De mic copil mi-a lacut enorm sa joc fotbal si toata ziua bateam mingea pe terenurile, cam putine pe vremea aceea, din zona garii, mai exact in apropierea vechii fabrici "Portelanul". Am inceput fotbalul oficial in 1961 la Armatura Cluj, iar in 1964 am trecut la U Cluj, unde am evoluat ca junior. Acolo am castigat doua titluri nationale la juniori si am debutat in divizia A la numai 17 ani intr-o partida U Cluj - Politehnica Iasi.
Dupa venirea lui Constantin Teasca pe banca lui U, in 1967 din pacate nu am mai fost pastrat in lot si atunci m-am transferat la CFR, care avea o echipa buna pe vremea aceea si tragea la promovare in prima divizie. Am ramas la CFR din 1967 pana in 1983, cu o pauza de un an, in sezonul 1980-1981 cand am revenit un an la U Cluj in prima divizie. Dupa acel an a venit antrenor la U Angelo Niculescu, care a declarat ca are nevoie de "batrani" la echipa, desi fusesem desemnat cel mai bun mijlocas al campionatului... Am revenit la CFR, unde am ramas pana in 1983 cand am pus ghetele in cui. Apoi am inceput cariera de antrenor la Armatura Cluj cativa ani, dupa care am revenit la CFR ca secund al doctorului Radulescu. Am mai fost secundul lui Cernaianu si al lui Satmareanu, pe vremea cand se numea Steaua CFR. In 1998 m-am lasa definitiv de fotbal si mi-am continuat activitatea la Regionala CFR pe diverse posturi pana m-am pensionat. A fost frumos...
- Ce amintiri va leaga de doctorul Radulescu?
- Era un antrenor deosebit, un adevarat manager, cum sunt in ziua de azi, avea simt, se pricepea la multe. Dar m-am si certat mult cu el, caci asa eram si asa sunt si acum: un om dintr-o bucata, ce-am in gusa si-n capusa. Nu ma puteam abtine sa nu spun cand aveam ceva de spus. Doctorul Radulescu m-a facut si antrenor, m-a luat langa el si m-a invatat caci i-a placut de mine, dar am avut numeroase conflicte, ce-i drept eram si foarte incapatanat (cateodata intorceam spatele la joc, asa eram de capos). De exemplu, nu-mi placea sa fiu criticat pe nedrept, cum s-a intamplat de multe ori din partea doctorului...
Imi amintesc odata, dupa un meci CFR - UTA in care invinsesem cu 6-0, meci in care eu dadusem 3 goluri si vreo 2 pase de gol, deci fusesem clar omul meciului, la vestiare a venit doctorul Radulescu si mi-a zis: "S-a lovit mingea de tine, asa ai dat golurile alea!". Deseori ma sicana cu chestiuni de-astea si normal ca nu-mi placea... /p>
- Ce parere aveti despre performanta CFR-ului de azi ?
- Bravo lor, nu ma asteptam ce-i drept sa ajunga asa sus. Nici acum nu-mi vine sa cred cand aud "Campioana CFR", mi se ridica parul de pe maini... Si daca sunt baieti destepti mai pot castiga titlul de 3-4 ori in urmatorii 5 ani, in mod sigur. Dar, vedeti, asa sunt eu, un spirit mai critic, de cate ori sunt intrebat eu raspund ce gandesc si nu ezit sa critic ceea ce cred eu ca nu e bine. Sigur ca asta a starnit reactii nu tocmai placute in mass-media. Eu asa consider ca lucrurile trebuie spuse cand nu merge ceva bine, nu sa criticam la sfarsit cand nu se mai poate face nimic. Ati vazut la Euro, toti ziceau ca avem o echipa fantastica, vom juca finala, nu avem nici un cusur. Iar apoi, dupa meciurile jenante cu Franta si in special cu Olanda, cand n-am sutat la poarta, cand trebuia sa-i "calcam in picioare" pe olandezi, au inceput toti sa critice. Degeaba, era prea tarziu, faptele erau consumate. Asta e stilul la noi. Ei, eu sunt altfel, eu zic mereu nu imi place, cu riscul sa fiu criticat de toti...
- La meciuri veniti pe stadion?
- Nu prea vin. Ultima data am fost anul trecut la festivitatea CFR - 100 de ani si am asistat apoi la amicalul cu Benfica. Ma uit la televizor la meciuri. Pe de alta parte nu-mi place ca se joaca la ore tarzii, iar eu nu sunt obisnuit sa stau mult seara. Totusi poate voi face exceptie la Champions League, ca am o gramada de prieteni ce tot trag de mine sa vin la meciuri.
- Ce jucatori va plac din echipa de azi a CFR-ului ?
- Imi place de mai multi: Didi, Fabbiani, Cadu, Tony, Panin, Nuno Claro. Si de Dubarbier mi-a placut in unele faze ce le-a creat. Mie imi plac golurile, fazele gandite. Pentru mine face mai mult cel ce da pasa de gol decat cel care marcheaza. De Fabbiani. de exemplu, imi place ca jucator, are multe calitati, dar nu si le pune in valoare destul. In returul incheiat a facut mereu gafa sa stea cu spatele la poarta in asteptarea mingii. Asta e foarte bine pentru fundasul care-l tine, care are posibilitatea sa vada perfect faza si sa anticipeze orice miscare a lui Fabbiani. El trebuie sa stea in dunga, nu cu spatele la poarta, asa ai sanse sa treci de adversar, iti poti face loc cu cotul si ai trecut de fundas. Asa cum face el nu e bine, ii da fundasul un ghiont, ceva si gata: fault sau fault in atac, cum considera arbitrul, iar faza e moarta. In rest, imi place de Fabbiani, are valoare, stie sa loveasca in minge cum putini fotbalisti stiu in ziua de azi, e cu-adevarat talentat.
De Semedo nu imi place in mod deosebit, dar nu de el ca jucator, ci de rolul sau pe teren. Semedo are o viteza foarte buna, dar din pacate colegii lui nu i-o stiu valorifica prea bine. El nu trebuie jucat "la picior", ci trebuie jucat astfel ca sa primeasca mingea in spatele apararii adverse, acolo sunt sansele lui, in adancime. Astfel Semedo poate scapa de aparatori si poate reusi faze foarte bune, cum a si reusit in cateva cazuri.
Eu nu prea sunt de acord cu cei care-l lauda necontenit pe Culio. Sigur, e bun, dribleaza mult, dar totusi care e finalitatea actiunilor sale? Valoarea unui mijlocas se masoara prin raspunsul la 3 intrebari: Cate suturi la poarta a dat, cate pase de gol, cate recuperari ? A marcat un singur gol parca, e drept a dat cateva pase de gol, dar nu multe... O cara din 16 pana in 16. E jucator pentru spectatori, dar ca eficienta ... prea putin.
Problema CFR-ului de azi este ca nu are un conducator de joc adevarat si din pacate e greu de gasit un astfel de jucator in Romania astazi... Imi place de Costin Lazar de la Rapid, dar si el e cam departe din ce ar fi bun pentru CFR.
- Despre Andone ce parere aveti?
- De Andone imi place ca are bun simt, nu se avanta prea mult in declaratii. El poate sa se exprime prin jocul prestat de echipa, acolo se vede valoarea lui... In retur am castigat multe meciuri prin sclipiri individuale, si asta nu e prea bine. E bine cand se castiga prin valoarea jocului echipei.
- Ce s-a intamplat in retur cu acea cadere ce era sa ne coste titlul ?
- Daca pierdeam titlul era numai din cauza noastra. Eu zic ca s-au deconectat jucatorii. Si conducerea s-a luat in gura cu toti, s-au plans ca i-au furat... Pai cum a fost posibil sa pierdem la Iasi ? Sau egalul de la Piatra Neamt... Ne-au furat ? Nu-i nimic, se intampla, dar nu se poate sa ne fure la nesfarsit, oricum aveam puncte multe avans. Si pe Ghencea ne-au furat, e adevarat. Dar nu trebuia sa ne luam in gura cu lupul. Trebuia sa ne vedem de treaba ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Era cat pe ce s-o incurcam din cauza asta.
- Va place fotbalul din zilele noastre ?
- E o mare diferenta in toate planurile fata de ce era acum 30-40 de ani. Noi de mici ne antrenam pe terenuri cu scoarta de copac pe jos, la Clujana, asa era atunci. Si la "Portelanul" era un teren de scoarta. Ca mingi foloseam mingi din guma sau din cirpe. Mingile oficiale aveau snur, de te lovea in fata era dureros. Acum sunt alte conditii. Sunt terenuri, mingi, de toate. Dar si aici as avea o observatie de facut. In ce priveste mingile, nu e normal sa pui copiii de 6-7 ani sa loveasca in mingile cu care joaca adultii. Trebuie folosite mingi in functie de varsta copiilor. Altfel loveste un copil intr-o minge mai usoara, alta placere are cand poate s-o trimita 20 metri sau 2 metri. Mingile actuale nu sunt bune pentru ei, le deformeaza piciorul si nu au cum sa simta placerea jocului.
Atunci era o minge la 5-6 jucatori, nu 5-6 mingi ca acum per jucator. Eu imi doream sa ajung la minge si dupa ce era la mine n-o mai dadeam la nimeni, faceam orice s-o mentin. Acum nu mai e acelasi sentiment, toti au cate mingi vor, dar din pacate rar mai vezi un jucator care sa loveasca bine cu adevarat mingea. Pe vremea noastra se juca mai ofensiv. Chiar ma uitam intr-un ziar vechi, intr-un meci Steaua - CFR incheiat cu 1-0 s-a sutat de 22 ori la poarta, ceea ce in ziua de azi ar fi de domeniul fantasticului. Noi jucam atunci de placere, nu contau banii, salariile sau alte chestiuni ca acum.
Alt lucru care nu-mi place e presa sportiva. Nu mai poti citi o cronica sportiva adevarata despre un meci. Se scrie despre orice, numai despre fotbalul in sine nu. Numai despre ce masini are fiecare, ce cumparaturi a facut, ce-a baut, ce n-a baut. Se vede o degradare si din punctul acesta de vedere. Dar ziaristii sunt in principal vinovati, caci cauta permanent senzationalul si jucatorii sunt incoltiti mereu de acestia...
- Care a fost cea mai mare performanta a dumneavoastra pe teren?
- Pai e greu de zis. Cum am mai mentionat, au fost cele 2 titluri de campion la juniori. Au fost si nominalizarile de cel mai bun mijlocas din campionat, autorul golului anului 1974. Dar puteam mai mult. Ghinionul meu, nesansa mea cred ca e faptul ca nu am avut un sfatuitor in cariera. Un om care sa se gandeasca la progresul meu ca jucator, sa tina la mine, ca un parinte. Asta e, din pacate. Poate daca intalneam pe cineva sa ma ajute in sensul asta ajungeam mai sus. Dar n-a fost sa fie. Vedeti cum e in fotbal, ca in viata, azi esti intr-o forma mai buna, maine poate nu. Se intampla oricui. Iar voua ca galerie va rog un lucru: sa nu huiduiti jucatorii atunci cand nu joaca la fel de bine ca in alte dati. Nimeni nu e perfect, ti se poate intampla sa nu-ti mai iasa jocul o data, de doua ori, o perioada mai indelungata. Nu e nici o tragedie. Trebuie incurajati jucatorii favoriti sa joace, sa dea tot ce pot din ei, numai asa ii puteti ajuta.
Mie imi placea foarte mult sa joc pentru public. Chiar daca suna ciudat sau hazliu, va marturisesc ca preferam uneori mai mult sa dau bara decat gol, caci imi placea sa aud cum murmura tribuna din Gruia. Sigur ca si marcam, dar nu ma intrebati cate goluri sau detalii ca nu le mai tin minte. Pe mine nu ma interesa cu cine jucam, eram atat de concentrat la joc ca nu mai tineam cont. Eu cautam mingea, nu o lasam pe ea sa ma caute. Imi placea sa ma aplaude lumea, ma iubeau spectatorii, si azi ma mai intlanesc cu unii care tin mult la mine, va spun sincer.
N-am inteles ideea cu odihnirea titularilor pentru a-i menaja. Ati vazut la Euro, cine a facut asta a gresit grav. Mai usor te destinzi, te descarci jucand, decat stand pe banca. Jucatorii iau bani ca sa joace, sa se antreneze, sa se odihneasca, nu sa-i odihnim noi, ca-si ies din forma, dupa cum s-a vazut la europene.
- Despre episodul Craiova 1975 ce puteti sa ne spuneti? Episod care a avut rolul lui la ultima retrogradare a CFR-ului din Divizia A in 1976...
- Da, asa este. In anul acela am fost suspendat si nu am jucat decat ultimele 6 etape, cand nu prea mai era ceva de facut pentru salvare. Si totusi puteam sa ne salvam daca invingeam la Resita. Dar Mihai Adam a ratat niste ocazii uriase in acel meci si n-am reusit decat un egal si am picat.
Despre episodul Craiova: din cauza doctorului am plecat. Eram la inceputul pregatirilor pentru noul sezon la CFR si doctorul ne tot punea sa jucam miute. Dar mie nu-mi prea placea si am inceput sa intru mai tare, sa trag la poarta... Si el tot imi zicea s-o las mai moale. Atunci m-am enervat si am plecat la Craiova, care imi facuse o oferta si urma sa joace in cupele europene. Am fost, am semnat contractul, dar nu s-au tinut de cuvant cu privire la salariu. In plus nu mi-a placut deloc Craiova si lumea de acolo si am venit inapoi in Cluj. Dar era prea tarziu. Federatia m-a suspendat si mi-a interzis sa mai joc aproape tot campionatul. Nu intamplator CFR-ul a intrat in declin si la finele sezonului am luat toti calea diviziei B. Asta a fost...
- Despre rivalitatea locala dintre CFR si U ce parere aveti?
- Imi place rivalitatea, dar numai pe plan sportiv. Nu-mi place mizeria de afara. Galeriile ar trebui sa se respecte, dar sigur cer prea mult. Din pacate s-a ajuns prea departe in ce priveste manfestarile pe unele stadioane. Dar nu ma mir, caci ajunge sa mergi intr-un troleibuz si sa-i auzi pe tinerii de azi ce vocabular folosesc. Atunci pe stadion, unde se pot exprima toti, cum sa nu se auda porcarii ?
- Fiul dumneavoastra a cochetat si el cu fotbalul. Ce s-a intamplat pana la urma?
- Da, si a fost chiar foarte talentat. Dar era putin mai firav ca mine si a avut ghinionul ca mereu toata lumea sa-l compare cu tatal sau... A ales mai tarziu sa paraseasca fotbalul pentru studii, iar acum este in America unde lucreaza impreuna cu sotia lui. A activat si acolo o perioada ca antrenor la o scoala de fotbal imensa din Carolina de Nord, o scoala cu 9.000 de copii dornici sa ajunga fotbalisti. Se pare ca in America se pun baze serioase pentru fotbalul european si s-ar putea sa se vada asta peste cativa ani...
- Domnule Tegean, va multumim mult pentru amabilitate si va dorim multa sanatate
- Multumesc mult si "Bafta CFR !"
Galeria KVSC 1907