Inimi langa inimi, cantam intr-un suflet
Stadionul olimpic “Kosevo” este cel mai mare din Bosnia si a fost construit cu pista de atletism pentru jocurile olimpice din 1984, a fost folosit si la Campionatul de atletism balcanic din 1996 si este de asemenea locul de desfasurare a meciurilor nationalei de fotbal a Bosniei si Hertegovinei si a echipei locale FK Sarajevo.
Am fost avertizati inca de la pasirea pe pamantul bosniac ca nu vom avea viata usoara nici in timpul meciului si nici dupa meci cu suporterii echipei adverse, ci doar inainte de meci cand toti vor fi prietenosi si ne vor strange mana urandu-ne succes. Asa s-a si intamplat. In efectiv redus, galeria CFR-ului era doar un strop in marea ce avea sa devina extrem de involburata. Stadionul s-a umplut incet-incet si fluierul arbitrului a fost ca un foc care a declansat explozibilul. “Inimi langa inimi, cantam intr-un suflet” – acest mesaj ne-a fost transmis de galeria echipei FK Sarajevo. Galeria canta intr-un cor, intr-o sincronizare aproape perfecta, tribunele raspundeau cu o intensitate ce-ti facea pielea de gaina. Cantecele si scandarile galeriei pareau ca tin ritmul cantarilor de razboi. Intreg meciul a fost vacarm in stadion, caci galeria parca era cu timpii stabiliti dinainte si coregrafia invatata perfect. Toti bateau din palme in acelasi timp, sareau pe randuri cu aceeasi intensitate, contribuind la crearea unei atmosfere cum nu am mai intalnit in periplurile noastre pe stadioanele din Europa. Aici fotbalul se traieste la intensitate maxima, iar peluza sau tribuna este locul unde iti descatusezi in voie, dar dirijat, energia. O energie ce vine din lupte ce dureaza de atatea secole, s-a acumulat in sangele lor si ii uneste sa devina un singur glas, o natiune unita. Suferinta i-a adus impreuna, ea da glas minunatului spectacol care ne-a fost infatisat la aceasta partida. Desi condusi pe tabela, au cantat neintrerupt, iar dupa terminarea partidei au mai ramas cateva minute sa raspunda rezultatului bun pentru ei cu alte cantari si aplauze pentru jucatori.
Din acest spirit al lor ar trebui sa invete si jucatorii CFR-isti, care ar trebui sa fie uniti intre ei si sa lupte unul pentru altul, insa si pentru culorile clubului si pentru cei ce ii sustin. Suporterii CFR-isti, desi putini la numar, au facut anumite sacrificii pentru a merge sa-si sustina echipa si cred ca meritau sa fie salutati asa cum se cuvine si nu cu aplauze superficiale de la mijlocul terenului.
Cufundati intr-o mare de alb-visiniu, ne-am simtit privilegiati, oarecum rasfatati, caci am putut vedea cu ochii deschisi si nu in vise, cum ar putea arata galeria ideala a CFR-ului. Am trait fotbalul la alt nivel, am vazut ce se poate face. Conteaza acum ce am invatat, ce vom aduce cu noi si vom continua sa visam ca timpul, doar el, poate crea o atitudine similara si la noi acasa, in Gruia…
Galerie foto: Galeria KVSC 1907 in Bosnia si Hertegovina
Pentru comentarii puteti sa-mi scrieti la adresa de mail: borosmelania@kvsc1907.ro
| Melania Boroş (sky20vog) |  |
25.08.2009