Se spune deseori ca 2-0 e cel mai periculos scor, iar de multe ori zambim rostind aceasta. Luni dupa-amiaza la ora 16.50 putini au mai avut detasarea sau relaxarea s-o faca. Si totusi, s-a intamplat, am revenit dupa un meci incredibil, cum nu credeam vreodata ca are aceasta echipa puterea sa o faca. Jucatorii nostri au demonstrat in repriza secunda mentalitate de campioni cu adevarat. Cum e la fel de adevarat ca in prima repriza au fost pe nicaieri. De ce nu au inceput meciul Peralta si De Zerbi ? De ce am jucat atat de precaut si temator in prima parte a partidei ? Intrebari fara raspuns, cum au mai fost cu zecile in acest campionat nebun.

In prima repriza am vazut o Craiova mai pragmatica decat squadra azzura in zilele ei bune. 3 ocazii, 2 goluri, pe fondul unei dominari sterile alor nostri. Jocul nostru nu se leaga deloc, Emil Dica pare desprins din alt film, Culio nu face nici o faza, ca sa nu mai zicem de impleticeala lui Traore sau Bud. Acesta din urma are totusi sansa reducerii diferentei in finalul reprizei, dar fara succes. Intre timp, arbitrul il elimina cu usurinta pe Alcantara, cazand in plasa acuzatorilor CFR in acest final de campionat, alde Udrea, Iancu, etc. Misiunea noastra parea de domeniul fantasticului. Dar daca bine ne amintim individul acela cu parul prins in coada de la Prosport zicea indurerat dupa meciul din semifinala Cupei de la Cluj ca arbitrii asa ajuta CFR-ul: eliminandu-le un jucator. Probabil la asta s-a gandit si Hategan eliminandu-l pe Alcantara, a vrut sa ne impinga putin din spate...

Repriza secunda incepe cu o prima schimbare utila a lui Mandorlini: introducerea lui Piccolo ca fundas central, retragerea lui Muresan ca fundas lateral dreapta, in locul lui Panin. Imediat sunt introdusi Peralta si De Zerbi, care reusesc minuni la mijloc, supunandu-i pe olteni la o dominare cvasitotala. Gazdele reusesc cu greu sa se opuna atacurilor noastre si abuzeaza de trageri de timp interminabile. Dar nimic nu-i poate opri pe jucatorii nostri din drumul spre victorie. Mai intai Traore speculeaza o minge balbaita in careul craiovean si reduce din scor. Apoi Bud reuseste un sut superb de la 20 m si egaleaza, moment cand sperantele noastre la titlu au reinceput sa apara. Urmeaza 10 minute de joc pe contre, care pe care, in care am fost si putin ajutati de noroc, sa recunoastem, dar am reusit sa infigem "cutitul" in rana. Dupa o ocazie rarissima a lui Traore, dupa care probabil intreaga sa familie a sughitat profund in vestul Africii, urmeaza faza penalty-ului, la care multi nu s-au mai putut uita. Dupa un asemenea meci intortocheat era greu sa isi mai pastreze cineva cumpatul si calmul. A fost primul penalty primit in acest retur, iar Cadu nu s-a dezmintit si l-a executat magistral. 2-3 si victoria era a noastra ! Felicitari tuturor si cu putin noroc putem deveni sambata campioni !!

Este greu de dat note dupa un asemenea meci. Am asistat la doua reprize diametral opuse. Practic fiecare jucator merita nota maxima pentru daruirea cu care a evoluat in partea secunda, in care au demonstrat ca vor si pot sa fie din nou campioni. Pentru asta merita toti cei care au ramas pe teren cel putin 1 punct in plus. Pe de alta parte, evolutia in prima parte a fost catastrofala si ne-a facut pe multi sa ne resemnam. In concluzie, fotbalul e frumos, mai ales cand totul se termina cu bine, nu-i asa ? Ne auzim si sambata... Si inca ceva: multumim Gazule !