Craiova a reusit sa invinga clar duminica seara formatia noastra, dupa un meci pe care ni-l vom aminti cu siguranta pentru multa vreme. O asemenea corectie nu a mai suferit echipa noastra de la acel 5-1 de la Petrosani in primavara anului 2006, in al doilea sezon de prima liga, dupa revenirea pe prima scena a fotbalului romanesc. Cu atat mai dureroasa aceasta infrangere, cu cat nu avem de invoca nimic, nici terenul, nici arbitrajul, absolut nimic...

Inceputul meciului e dezastruos, gol in secunda 50, apoi un penalty corect acordat de Diaconu la faultul lui Viera. Cu acest handicap de 2 goluri, baietii nostri incep cursa de urmarire a adversarului, atacand cu toate fortele, dar cu mingi aruncate spre singuraticul Kone, lasat unic varf in fata fundasilor craioveni. Nu putem reprosa dorinta si ardoarea cu care baietii nostri s-au luptat pentru fiecare minge, dar parca s-a jucat deseori haotic si fara o idee clara de joc. Cu un Mara inexistent, mijlocul nostru in formula noua din nou (Mara, Frangipane, Peralta, Pereira) nu a reusit sa strapunga decat o data poarta lui Bornescu, si atunci prin sclipirea lui Alcantara. Problema numarul 1 a acestui meci ar putea fi reprezentata si de faptul ca nu am reusit nici de aceasta data sa valorificam adevarata valoare a lui Yssouf Kone, care nu a avut parte decat de 1-2 mingi pe parcursul intregului meci. Neinspirata a fost si schimbarea lui Peralta cu Ruiz, un atacant prea lent pentru manjii Craiovei, carora Traore le putea pune eventual ceva probleme... Una peste alta, dupa razboi multi viteji se-arata, dar totusi am suferit o infrangere dureroasa si e normal sa fim nemultumiti.

Ca urmare a acestei infrangeri sansele CFR-ului la titlu au scazut serios, dar s-a pierdut o batalie, nu razboiul. In conditiile in care nici o echipa nu exceleaza in acest retur, victoriile absolut necesare cu Vasluiul, Iasiul si Bistrita ne-ar putea readuce in lupta pentru castigarea campionatului. Speram ca pauza de 2 saptamani sa fie de bun augur pentru jucatorii nostri.