Din pacate nici de aceasta data nu am reusit sa invingem Steaua, dupa cel de-al 9-lea meci dintre cele doua echipe, dupa revenirea CFR-ului in prima divizie. Ramanem cu acea unica victorie din 2005. Acesta este cel mai mare regret ce ne incearca dupa acest meci. Un meci incarcat de tensiune, jucat cu multa inversunare de ambele parti, tocmai de aceea probabil si destul de incalcit in numeroase randuri.

Si totusi echipa noastra a jucat un fotbal frumos in numeroase momente, a ratat mult si putea sa castige acest meci. Unii jucatori insa nu au parut in forma maxima, si ma refer in special la Dani si Perreira, care nu au mai reusit meciurile bune cu care ne-au obisnuit in ultimul timp. Pe langa ei, ezitarile lui Stancioiu, caruia i se poate imputa primul gol, fara indoiala... Mai ramanem cu un fapt pozitiv: atmosfera din Gruia a fost cea mai vibranta ce s-a pomenit vreodata. Tribuna II, arhiplina, a contribuit decisiv la crearea unei atmosfere sud-americane.

Cat despre joc, jucatorii nostri au demonstrat din nou o mentalitate de luptator, avand forta sa revina dupa golul incasat si lipsindu-le de putin victoria. Faza golului lui Dubarbier a constituit o lectie de fotbal, ai nostri reusind vreo 7-8 pase consecutive, devieri, la care stelistii se uitau neputinciosi.