Locul unde s-au inventat fiţele
După partida interzisă cardiacilor, Steaua – CFR Cluj 1-1, nu rămâne decât să ne întrebăm cui foloseşte rezultatul final şi apoi cum şi de ce nu s-a putut mai mult. De analizele tehnico-tactice se ocupă specialiştii, însă nu putem trece cu vederea câteva aspecte care ne-au zgâriat retina, „stelişti” sau „ceferişti” deopotrivă. Cert este că rezultatul final nu foloseşte niciuneia dintre echipe.
Steaua a dorit mult şi a obţinut puţin, mai puţin decât ar fi meritat dacă judecăm prin prisma faptului că, paradoxal, a jucat mult mai bine în 10 oameni decât în efectiv complet. Steaua plăteşte tribut indolenţei sau valorii îndoielnice a unor jucători, dând cu piciorul câtorva posibilităţi clare de a-şi adjudeca cele trei puncte. Momentan, vice-campioana depinde de multe prea multe echipe în „lupta la vârf” pentru a mai spera.
De cealaltă parte, CFR-ul clujean, s-a speriat de faptul că înaintea acestei partide depindea doar de propriile-i rezultate şi continuă să trăiască de pe urma acelui 1-2 pe Olimpico sau acelui 0-0 în Gruia cu Chelsea. Este o pâine de mâncat, însă oricât o drămuieşti de bine, la un moment dat, se termină. Oare nu le-a spus nimeni campionilor că pentru a juca din nou în grupele Ligii Campionilor trebuie să câştigi campionatul? Nu eşti invitat automat!
CFR Cluj depinde, din nou paradoxal, şi de Steaua. Dacă vice-campioana învinge în Ghencea pe Dinamo, iar CFR-ul învinge în „Groapă” s-ar putea spune că ardelenii au avut noroc. Însă este foarte greu! Iar cu un joc plin de „fiţe” mă îndoiesc de eligibilitatea acestei „scheme”.
Primele 30 de minute ale partidei au aparţinut în totalitate clujenilor, golul lui Culio venind natural, după o dominare clară. Ce a urmat însă mă face să afirm că jucătorii CFR-ului au tratat partida cu o lejeritate iesită din comun, uitând că nu evoluează pe teren propriu în faţa Gazului Metan ci în Ghencea în faţa Stelei, echipă rodată în Liga Campionilor şi obişnuită să nu renunţe, cu precădere, în derby-uri. Când te retragi în minutul 30 şi permiţi adversarilor să te domine copios nu ai cum să câştigi o partidă, care în mod normal trebuia să o gestionezi cu succes. Eşti fericit la final că nu ai pierdut-o, nimic mai mult!
Evoluând cu o falsă superioritate faţă de adversar, campioana a gândit, greşit, că după eliminarea lui Lovin, Steaua este la pământ. Eronat! Am fost martor la atât de multe partide în care unele echipe evoluau mai bine în 10 oameni decât în efectiv complet încât consider că trebuie să dispui de prea multe „aere de vedetă” să nu fi conştient de pericolul care te paşte. Această greşeală se repetă de prea multe ori, cu toate acestea se pare că nimeni nu învaţă din ea. .
Singurele „bile albe” ale partidei au fost pentru „stelişti” faptul că Steaua pare a-şi reveni, iar pentru „ceferişti” faptul că în sfârşit s-a ajuns la un sistem 4-4-2, mai potrivit campioanei, şi de asemenea că Pereira a redevenit fundaş. „Bile negre” au fost suficient de multe pentru a lăsa suporterii frustraţi, însă nimic nu se compară cu indolenţa, autosuficienţa, îngâmfarea, „aerele de vedetă”, într-un cuvânt, fiţele care ne „prăjesc” retina. De ambele părţi…
România este o ţară frumoasă, însă are şi ea capcanele ei. „Străinii” s-au românizat periculos de mult, majoritatea „făcând pasul” de la profesionism la „semi-fiţo-profesionism”. Păcat de cei care într-adevăr muncesc pe teren. Păcat de bieţii cardiaci, păcat de fanii care nu încetează să spere!
Deşi suporterii campioanei nu şi-au ales mereu momentele potrivite pentru a-i reproşa jocul slab „gaffeur-ului” Stăncioiu, este necesar acum să i se reamintească domnului „portar” că mingea nu se opreşte în faţa lui doar privind-o! Probabil că domnul „portar” se confundă cu Neo, el defapt fiind Stăncioiu, uitând că nu face parte din Matrix ci din Liga 1, deşi uneori diferenţă prea mare nu este.
Ultimul cuvânt tot Neo-Stăncioiu îl are. Nu cu mult timp în urmă, la o dispută verbală cu fanii, tânărul „rocker” ne-a linistit pe toţi: „Băi, voi ştiţi de unde vin eu? De unde s-au inventat fiţele, aşa că aveţi grijă!” No comment! Îi promitem un cadou pe măsura prestaţiilor, un „Atlas de mitocănie urbană”. Campioana suferă capitolul „portari” în aceeaşi măsură în care este afectată şi de lipsa lui Tony şi Cadu, însă nu este singură, liderul campionatului, contracandidată a ardelenilor, având probleme din pricina accidentării lui Lobonţ.. Finalul va fi nebun, în ecuaţie probabil întrând şi retrogradări surpriză, puncte la masa verde şi alte „metode specifice”.
Chefere
22.04.2009