Sarajevo, un alt fel de Kosovo
Deşi clujenii au plecat decişi la Sarajevo să rezolve calificarea în grupele Europa League încă din partida tur a dublei manşe cu Fudbalski Klub Sarajevo au dat de un mic Kosovo, în variantă autohtonă.
Pentru acei care probabil nu au urmărit prima partidă a ceferiştilor clujeni în actuala ediţie de Europa League scorul înregistrat la finalul partidei pare oarecum de neconceput. Cu bosniacii este greu să joci, îndeosebi pe terenul lor, deşi „ceferiştii” clujeni au început tare partida şi păreau că se vor impune fără probleme. Realitatea este însă alta, clujenii au intrat în jocul gazdelor, s-au retras nejustificat şi au pătimit spre final.
Stadionul, un mini vulcan animat de urmaşii neînfricaţilor Horde Zla (n.b. - Hoardele Necuratului), dispersaţi de războiul recent în care au ales să lupte, au contribuit la atmosfera specifică partidelor de fotbal din regiunea Balcanilor. Presiunea nu pare să fi fost resimţită de ceferişti ci mai degrabă de un arbitru polonez total depăşit de partidă. Acesta, alături de fanii şi jucătorii bosniaci prin jocul dur au contribuit din plin la tabloul de mic Kosovo. Polonezul însă, arbitrul, a părut din alt film, luând nenumărate decizii absurde şi nejustificate împotriva CFR-ului. Totul a culminat cu anularea inexplicabilă a golului superb înscris de Kone.
Clujenii sunt îndreptăţiţi să fie nemulţumiţi de arbitraj, însă totul se opreşte aici! Diferenţa clară de valoare dintre cele două echipe trebuia să încline mult mai clar balanţa în favoarea jucătorilor noştri decât s-a văzut. Arbitrajul nu este o scuză, nu pentru CFR Cluj, o echipă cu aspiraţii net superioare celor de la Sarajevo.
Clujenii par că suferă de un complex, un sindrom, o depresie sau toate la un loc care îi blochează mintal după fiecare gol înscris. Problema CFR-ului este că, paradoxal, înscrie prea repede. După deschiderea scorului echipa apasă violent pedala de frână, inexplicabil! Mă întreb ce este în mintea jucătorilor feroviari după ce trec în avantaj pe tabelă? Se consideră câştigători de facto? Mai precis, adversarul cedează doar pentru că CFR a înscris? E o copilărie!
Vina este colectivă, însă Conceicao ia partea cea mai mare din colivă. El este cel care trebuie să le imprime jucătorilor mentalitatea de luptători până în ultima secundă! Şi tot el trebuie să înceteze să deseneze strategii defensive, trebuie să dea credit celor mai în formă jucători, chiar dacă aceştia sunt tineri şi necopţi, iar aici mă refer evident la Traore. Partea pozitivă este ca s-a jucat în sfârşit cu două vârfuri autentice, însă Nei nu „duce” încă 80 de minute pe teren. Nu e integrat.
Dacă semnalul retragerii stupide nu vine mereu de pe bancă, el vine cu siguranţă din teren. Singurul care poate transmite acest semnal, probabil inconştient, este jucătorul la închidere, în speţă Dani. Acesta, prin aşezarea defensivă după fiecare gol înscris, probabil chestiune de automatism declanşat în subconştient, dă semnalul şi apărătorilor centrali care se retrag instinctiv, renunţându-se la presingul avansat, fapt ce atrage după sine „ruperea echipei”, compartimentele defensiv şi de mijloc părând dispersate. Ce urmează este lesne de înţeles, mingi lungi, renunţarea la construcţie, cedarea mijlocului ş.a.m.d. Toate aceste „mişcări” total neinspirate le-am urmărit şi în partidele contra Oţelului, Stelei şi acum contra lui FK Sarajevo. Încă două partide la indigo şi patentăm strategia! .
CFR Cluj şi-a făcut viaţa grea deşi trebuia teoretic să câştige detaşat. Conciecao va trebui să îşi trezească elevii, să se trezească şi el. Bosniacii nu se lasă învinşi cu una cu două, deşi par în dezavantaj. Aceasta este firea lor, a dovedit-o istoria, nu e nimic nou. Sper ca ceferiştii să fi învăţat ceva şi din episodul Famagusta! Teoretic, clujenii nu ar trebui să întâmpine prea mari dificultăţi în a-i elimina pe bosniaci la Cluj, însă atenţia trebuie să fie maximă!
Domnilor fotbalişti, nu mai există echipe mici în fotbal! Fiecare vrea să câştige şi fiecare se foloseşte de armele pe care le are la dispoziţie! Trebuie să vă arătaţi valoarea! Tony, o partidă de fotbal nu se câştigă doar că „suntem invincibili pe teren propriu”! Nimeni nu e invincibil! Nu în ultimul rând, o partidă de fotbal durează până în momentul în care fluieră arbitrul finalul ei. Sunt chestiuni pe care mă întreb de ce sunt nevoit să vi le reamintesc, se presupune că le cunoaşteţi şi voi!
Felicitări celorlalte echipe româneşti care au obţinut rezultate bune, Steaua şi FC Vaslui, succes în retur! Despre Dinamo…păcat, în rest NO COMMENT!
Chefere
21.08.2009